Crioterapie în Târgu Mureș

Crioterapia locală: când și cum este folosită în recuperare

Crioterapia locală înseamnă expunerea controlată a unei zone afectate la aer rece. Procedura folosește un dispozitiv care emite un jet de aer rece, la temperaturi ce pot ajunge până la minus 40 de grade Celsius. Nu presupune contact direct cu pielea și nu este vorba despre camerele de crioterapie corp întreg, promovate ca procedură de wellness. Este o procedură țintită, aplicată de un specialist direct pe zona tratată, timp de câteva minute.

Dacă vă confruntați cu un traumatism recent, o inflamație sau un puseu de durere acută, este util să știți ce poate face această procedură. La fel de important este să știți unde se încadrează în programul dumneavoastră de recuperare.

Pentru mulți pacienți, confuzia principală nu ține de faptul că frigul reduce durerea, ci de cât de mult se poate aștepta de la o ședință. Fiind un tratament neinvaziv și fără timp de recuperare, unii pacienți îl consideră un gest banal, fără să înțeleagă rolul lui exact în program. Răspunsul la întrebarea cât de mult ajută depinde de momentul recuperării în care vă aflați și de restul procedurilor incluse în programul dumneavoastră.

Explicăm în continuare mecanismul din spatele procedurii, situațiile în care este recomandată, modul în care decurge o ședință și limitele ei.

Ce este crioterapia locală și cum acționează asupra țesuturilor

Jetul de aer rece produce, în timpul aplicării, o vasoconstricție locală, o îngustare temporară a vaselor de sânge din zona tratată. După încheierea ședinței, vasele se dilată din nou, iar acest răspuns, de îngustare urmată de dilatare, stimulează circulația locală în zona tratată. Cel mai constant efect al frigului aplicat local este cel analgezic, adică reducerea durerii. Dovezile privind reducerea inflamației și a umflăturii la om sunt mai limitate decât cele privind efectul asupra durerii (Kwiecien și McHugh, 2021). Din acest motiv, ghidurile actuale din medicina sportivă tratează gheața drept un mijloc de calmare a durerii în faza acută. Nu este considerată o metodă dovedită de a grăbi vindecarea țesutului (Dubois și Esculier, British Journal of Sports Medicine, 2019).

Pe lângă efectul asupra circulației, frigul aplicat local încetinește viteza de conducere a semnalului nervos și reduce sensibilitatea receptorilor din țesut. Un studiu din British Journal of Sports Medicine a măsurat o reducere de 33% a conducerii nervoase la gleznă (Algafly și George, 2007). Aceeași cercetare a arătat o creștere a pragului și a toleranței la durere. Acest al doilea mecanism explică de ce zona tratată devine treptat amorțită și de ce percepția durerii scade pe durata ședinței.

Rezultatul practic este o zonă mai puțin dureroasă, cu inflamație mai bine controlată, în care mișcările ulterioare devin mai ușor de tolerat. Efectul este cel mai puternic imediat după ședință și scade treptat pe măsură ce zona revine la temperatura normală. Din acest motiv, crioterapia este folosită în ședințe scurte și repetate, nu ca o singură aplicare cu efect de durată.

Pentru ce afecțiuni este recomandată crioterapia

Crioterapia locală este recomandată în special în trei tipuri de situații, în care controlul rapid al durerii și al inflamației contează cel mai mult.

Este cazul, de exemplu, al unui pacient cu o entorsă de gleznă produsă cu puțin timp în urmă, la care aplicarea jetului de aer rece reduce rapid umflătura din zona afectată. Este și cazul unui pacient care resimte o articulație caldă și dureroasă imediat după o ședință de kinetoterapie sau după un efort fizic mai intens, situație în care crioterapia calmează rapid zona solicitată.

Recomandarea de a folosi crioterapia, la fel ca numărul și frecvența ședințelor, aparține specialistului, în funcție de evaluarea afecțiunii dumneavoastră. Nu este o procedură pe care pacientul o alege singur, mai ales la un traumatism recent. La un traumatism apărut chiar în ziua respectivă, de exemplu, controlul rapid al inflamației poate influența ritmul în care se poate relua mișcarea zonei afectate în zilele următoare.

Cum decurge o ședință de crioterapie

O ședință urmează câțiva pași simpli. Specialistul poziționează dispozitivul deasupra zonei afectate, fără a atinge pielea. Dumneavoastră resimțiți un curent de aer rece și o amorțeală progresivă a zonei tratate. Durata expunerii este controlată continuu de specialist, iar zona tratată rămâne uscată pe tot parcursul ședinței.

O ședință durează, de regulă, între 3 și 10 minute, în funcție de zona tratată și de afecțiunea dumneavoastră. La începutul expunerii, unii pacienți resimt un disconfort ușor la contactul cu aerul rece, senzație care se atenuează pe măsură ce zona se adaptează și devine amorțită. Fiind o procedură scurtă și neinvazivă, nu presupune timp de recuperare, iar activitățile zilnice pot fi reluate imediat după ședință.

Crioterapia este adesea aplicată imediat după o ședință de kinetoterapie sau după un efort fizic mai intens, pentru a calma zona solicitată. Nu înlocuiește exercițiile terapeutice, ci le completează, ajutând zona tratată să tolereze mai bine solicitarea din ședința anterioară.

Cum se integrează crioterapia în programul de recuperare

Crioterapia face parte din categoria procedurilor locale, alături de fizioterapie, electroterapie, terapia cu laser de înaltă intensitate, terapia TECAR, terapia cu unde de șoc și terapia cu unde scurte. Specialistul stabilește, în funcție de afecțiunea dumneavoastră, care dintre aceste proceduri se potrivesc situației și în ce ordine sunt introduse.

De regulă, crioterapia este introdusă în fazele acute, imediat după traumatism sau după o ședință solicitantă de kinetoterapie, pentru controlul rapid al durerii și al inflamației. Pe măsură ce simptomele acute se retrag, celelalte proceduri locale preiau un rol mai important în programul dumneavoastră, iar accentul se mută treptat spre exercițiile de recuperare a forței și a mobilității.

Dacă apare un edem persistent care nu răspunde la crioterapie și la celelalte proceduri din program, specialistul poate introduce și drenaj limfatic manual, pentru a susține eliminarea excesului de lichid din zona afectată.

Cine ar trebui să evite crioterapia

Crioterapia nu se aplică pe zone cu sensibilitate redusă a pielii sau la pacienții cu afecțiuni circulatorii. Sensibilitatea redusă apare, de exemplu, la persoanele cu neuropatie diabetică, iar afecțiunile circulatorii includ boala Raynaud și boala arterială periferică. În aceste situații, frigul aplicat local poate agrava restrângerea deja prezentă a vaselor de sânge sau poate întârzia semnalarea unei eventuale leziuni.

Dacă aveți una dintre aceste afecțiuni sau nu sunteți sigur dacă vă privește, discutați acest aspect cu specialistul înainte de a folosi crioterapia, chiar dacă procedura pare simplă și lipsită de riscuri.

Este util să cunoașteți și limitele reale ale acestei proceduri. Crioterapia reduce rapid durerea și inflamația din zona tratată, dar acest efect nu înlocuiește recâștigarea forței și a mobilității. Recâștigarea forței rămâne legată de kinetoterapie și de restul programului de recuperare. Folosită izolat, fără celelalte proceduri din plan, ameliorarea obținută prin crioterapie tinde să fie temporară.

Primul pas către recuperare

Dacă vă confruntați cu un traumatism recent, o inflamație activă sau un puseu de durere acută, discutați situația la o consultație medicală. La această evaluare, specialistul stabilește dacă crioterapia este indicată în cazul dumneavoastră și cu ce frecvență. Tot atunci aflați și cum se integrează alături de celelalte proceduri din programul dumneavoastră de recuperare.