Fizioterapia: ce este, cui i se recomandă și cum decurge o ședință
Durerea articulară care revine după fiecare efort, tendinita care nu cedează la repaus sau înțepeneala matinală dintr-o artroză incipientă sunt motive frecvente pentru care pacienții ajung la un consult de recuperare medicală. Fizioterapia este adesea prima etapă recomandată în aceste situații, pentru că acționează local, fără efort din partea dumneavoastră și, în majoritatea cazurilor, fără durere.
Explicăm în continuare ce presupune fizioterapia, prin ce se deosebește de kinetoterapie, cui i se recomandă și care sunt limitele ei, astfel încât să puteți discuta informat despre această opțiune la consultația inițială.
Ce este fizioterapia și ce presupune
Fizioterapia este un ansamblu de proceduri fizice, locale și nedureroase, aplicate direct pe zona afectată cu ajutorul unor aparate specializate. La FIZIONOVA, acestea includ terapia Tecar, laserul, electroterapia, ultrasunetele și undele de șoc. Fiecare dintre ele acționează diferit asupra țesutului, dar toate urmăresc același obiectiv: reducerea durerii și a inflamației.
Diferența dintre proceduri ține de modul în care acționează asupra țesutului:
- Terapia TECAR (Transfer Energetic Capacitiv și Rezistiv) este o metodă avansată de fizioterapie care folosește curenți de înaltă frecvență pentru a genera căldură controlată în profunzimea țesuturilor. Ea stimulează metabolismul celular, reduce durerea și inflamația și accelerează vindecarea naturală a mușchilor, oaselor și tendoanelor.
- laserul terapeutic penetrează țesutul în profunzime, calmează durerea și accelerează vindecarea, fiind util în special în tendinite și leziuni musculare; o analiză sistematică recentă arată că laserul de intensitate joasă reduce mai eficient durerea decât tratamentele minime, în tendinopatia cronică (Yap & Lim, 2025);
- electroterapia transmite impulsuri electrice prin electrozi așezați pe zona afectată; frecvența înaltă blochează rapid durerea prin mecanismul porții de control, iar frecvența joasă stimulează producerea de endorfine, cu efect mai de durată (Kasat et al., 2014);
- ultrasunetele folosesc unde sonore de înaltă frecvență pentru a genera căldură în profunzimea țesutului și pentru a favoriza circulația locală (AAPM&R, 2024);
- undele de șoc transmit impulsuri mecanice utile mai ales în dureri persistente, care nu au răspuns la alte tratamente, precum tendinitele cronice sau fasceita plantară; o meta-analiză din 2024 confirmă reducerea durerii prin unde de șoc în mai multe tipuri de tendinopatie (Majidi et al., 2024).
Medicul alege procedura potrivită pentru dumneavoastră la consultația inițială, în funcție de afecțiune, de stadiul ei și de răspunsul la tratamentele anterioare. Fiind proceduri neinvazive, nu necesită timp de recuperare după ședință, iar dumneavoastră vă puteți relua activitățile obișnuite imediat.
Unele proceduri au și contraindicații specifice. Contraindicațiile terapiei TECAR sunt: sarcină; tromboflebită; copii sub 14 ani; pacemaker; cancer; epilepsie; infecții acute. Electroterapia nu se recomandă persoanelor cu stimulator cardiac. Laserul și undele de șoc nu se aplică în zone cu tumori sau în timpul sarcinii. Medicul verifică aceste aspecte la consultația inițială, înainte de a stabili procedura potrivită.
Spre deosebire de kinetoterapie, unde dumneavoastră executați exerciții active sub îndrumarea unui kinetoterapeut, în fizioterapie procedurile sunt aplicate de aparatură. Rolul dumneavoastră se limitează la a sta relaxat pe durata ședinței. Este motivul pentru care fizioterapia este, de regulă, prima etapă a unui program de recuperare. Acest lucru este valabil mai ales atunci când durerea este prea intensă pentru a permite mișcarea activă.
Cele două nu se exclud. La FIZIONOVA, fizioterapia pregătește adesea terenul pentru kinetoterapie, prin diminuarea durerii până la un nivel care permite reluarea exercițiilor. Ordinea și combinația exactă a procedurilor sunt stabilite de medic, în funcție de afecțiune și de stadiul recuperării. Trecerea de la fizioterapie la kinetoterapie se face treptat, pe măsură ce durerea permite un efort activ mai susținut.
Cui i se recomandă și cum decurge o ședință
Fizioterapia se recomandă în special pentru dureri articulare, tendinite și artroză. Tendinita este o inflamație a tendonului, apărută frecvent prin suprasolicitare sau mișcări repetitive (NIAMS/NIH, 2024). Artroza este o afecțiune degenerativă a cartilajului articular, care avansează treptat și produce durere, rigiditate și, uneori, limitarea mișcării (NIAMS/NIH, 2023). În ambele cazuri, fizioterapia acționează asupra durerii și inflamației active, nu asupra cauzei structurale a afecțiunii.
Este utilă mai ales în fazele în care inflamația și durerea limitează mișcarea, înainte ca articulația sau tendonul să tolereze un efort activ. De asemenea, este utilă ca etapă intermediară în recuperarea sportivă, după entorse sau rupturi musculare ușoare, înainte de reluarea efortului fizic. Fizioterapia este potrivită pentru pacienți tineri și activi, care se recuperează după o entorsă sau o leziune sportivă. Este la fel de potrivită pentru pacienți cu afecțiuni degenerative, precum artroza, apărute odată cu înaintarea în vârstă.
Totul începe cu o consultație inițială la medicul specialist în terapie fizică și reabilitare. Medicul stabilește diagnosticul și evaluează stadiul afecțiunii. Tot el decide care dintre procedurile disponibile este potrivită pentru cazul dumneavoastră, precum și numărul de ședințe necesare. În multe cazuri, primele ședințe de fizioterapie sunt urmate ulterior de un program de kinetoterapie, pentru a consolida rezultatele.
În timpul unei ședințe, aparatul este aplicat direct pe zona afectată, sub supravegherea personalului medical. Senzațiile diferă în funcție de procedură: la laser și ultrasunete, majoritatea pacienților resimt o căldură ușoară sau un ușor furnicat, iar la undele de șoc, o presiune locală mai pronunțată, dar tolerabilă. Procedurile sunt considerate în general bine tolerate, iar majoritatea pacienților resimt o ameliorare a durerii încă din primele ședințe.
În general, ședințele sunt scurte și se repetă pe parcursul mai multor zile sau săptămâni, până când durerea permite reluarea mișcării. Ritmul programului rămâne, însă, individual și este ajustat pe parcurs, în funcție de răspunsul dumneavoastră la tratament. Numărul exact de ședințe nu poate fi stabilit dinainte pentru toți pacienții, tocmai pentru că depinde de tipul afecțiunii, de vechimea ei și de evoluția durerii pe măsură ce programul avansează. Medicul reevaluează periodic evoluția durerii și poate ajusta tipul de procedură sau numărul de ședințe, în funcție de rezultatele obținute.
Ce rezultate poate aduce și care sunt limitele fizioterapiei
Folosită la momentul potrivit, fizioterapia reduce durerea și inflamația și relaxează musculatura contractată din jurul articulației afectate. În plus, pregătește țesutul pentru etapele active ale recuperării. În tendinite și artroză, ameliorarea timpurie face diferența între o recuperare graduală și o afecțiune cronicizată prin imobilizare prelungită. Evitarea suprasolicitării zonei afectate pe durata tratamentului susține efectul procedurilor și reduce riscul de recidivă.
Fizioterapia nu este, însă, un tratament complet în sine. Ea nu reface forța musculară, mobilitatea articulară sau echilibrul, obiective pentru care este nevoie de kinetoterapie activă, ghidată de un kinetoterapeut. Ameliorarea obținută nu este întotdeauna permanentă, mai ales în artroza avansată, iar rezultatele se mențin cel mai bine atunci când fizioterapia este urmată de kinetoterapie.
De exemplu, în tendinita cronică, fizioterapia reduce durerea în primele săptămâni, iar apoi kinetoterapeutul introduce treptat exerciții de întărire a tendonului. În recuperarea post-operatorie sau în cazurile complexe, de exemplu după o protezare articulară, fizioterapia este de obicei parte dintr-un program etapizat, alături de kinetoterapie și, uneori, de hidrokinetoterapie în bazin cu apă caldă.
Fizioterapia nu înlocuiește nici diagnosticul medical. Anumite semne necesită un consult de urgență, nu fizioterapie:
- durere apărută brusc;
- umflătură pronunțată;
- deformare vizibilă a articulației;
- imposibilitatea de a sprijini membrul afectat.
În aceste situații, orice formă de recuperare este luată în calcul abia după consultul de urgență. La fel, dacă durerea persistă după mai multe ședințe de fizioterapie, medicul poate recomanda investigații suplimentare sau alte proceduri, precum infiltrațiile locale. Programul de tratament nu continuă neschimbat în această situație.
Primul pas către recuperare
Dacă resimțiți o durere articulară persistentă, o tendinită sau semne de artroză, primul pas este o consultație inițială. Aceasta se face cu medicul specialist în terapie fizică și reabilitare. La acest consult, medicul stabilește dacă fizioterapia este potrivită pentru afecțiunea dumneavoastră. Tot atunci conturează un plan de recuperare adaptat, care poate include, ulterior, kinetoterapie sau alte proceduri, în funcție de evoluția dumneavoastră. Planul ține cont de tipul afecțiunii, de vechimea ei și de nivelul dumneavoastră de activitate. Cu cât discuția cu medicul are loc mai devreme, cu atât planul de recuperare poate fi ajustat mai ușor la nevoile dumneavoastră.
