Hidrokinetoterapia: ce este, cui i se recomandă și cum decurge o ședință
În primele săptămâni după o protezare de șold sau de genunchi, mișcarea pe uscat este adesea limitată. Articulația operată nu tolerează încă greutatea corpului, iar durerea face dificilă orice mișcare activă. Hidrokinetoterapia oferă o soluție pentru exact această etapă. Ședințele se desfășoară într-un bazin cu apă caldă, unde flotabilitatea preia o parte din greutatea corpului dumneavoastră și permite mișcare controlată, fără suprasolicitarea articulației afectate.
În continuare, explicăm ce presupune o ședință de hidrokinetoterapie, cui i se recomandă și prin ce se deosebește de kinetoterapia desfășurată pe uscat.
Ce este hidrokinetoterapia și cum ajută flotabilitatea apei
Hidrokinetoterapia este un program de exerciții terapeutice desfășurate într-un bazin cu apă caldă, sub supravegherea permanentă a unui kinetoterapeut. Apa caldă relaxează musculatura, iar flotabilitatea reduce încărcarea asupra articulației afectate. Măsurători directe la nivelul implanturilor de șold și de genunchi arată că forțele din articulație scad cu 36 până la 55% în apă, față de aceleași mișcări executate pe uscat (Kutzner et al., PLOS ONE, 2017). Acest lucru face posibilă o mișcare pe care, în același stadiu al recuperării, nu ați putea-o executa pe uscat.
Nu este necesar să știți să înotați. Exercițiile folosesc un sprijin permanent, oferit fie de structura bazinului, fie de kinetoterapeut, astfel încât vă puteți concentra exclusiv pe mișcare, nu pe menținerea poziției în apă.
Kinetoterapeutul vă corectează execuția pe tot parcursul ședinței și ajustează efortul în funcție de răspunsul dumneavoastră. Deși mișcarea este mai ușoară decât pe uscat, efortul rămâne real. Apa opune rezistență proporțională cu viteza mișcării, ceea ce înseamnă că exercițiile lucrează atât mobilitatea, cât și forța musculară.
Un alt avantaj al apei calde este relaxarea musculară pe care o produce. Musculatura din jurul unei articulații recent operate se contractă adesea reflex, ca reacție de apărare la durere, iar această contractură limitează suplimentar mișcarea. În apă caldă, tensiunea musculară scade, iar articulația poate fi mobilizată într-o amplitudine mai mare decât ar permite-o starea ei pe uscat, în același stadiu al recuperării.
Cum decurge o ședință de hidrokinetoterapie
Exercițiile sunt simple, direcționate și adaptate etapei de recuperare în care vă aflați. La început, accentul cade pe mișcări de bază, care redau amplitudinea articulației operate sau afectate. Pe măsură ce toleranța la efort crește, kinetoterapeutul introduce exerciții mai complexe, mai apropiate de gesturile pe care le veți relua ulterior pe uscat.
Pe tot parcursul ședinței, kinetoterapeutul rămâne alături de dumneavoastră. Corectează poziția, ajustează intensitatea și urmărește răspunsul articulației la fiecare exercițiu. Dacă apare o durere neobișnuită, exercițiul respectiv este oprit imediat, iar programul este adaptat în consecință.
Programul evoluează treptat pe parcursul mai multor ședințe. La început, exercițiile vizează mobilizarea articulară de bază, executată lent și cu sprijin permanent. Ulterior, kinetoterapeutul introduce exerciții de mers în apă. Acestea sunt utile mai ales atunci când reluarea mersului normal este încă limitată de durere sau de restricția de încărcare a membrului operat. În etapele mai avansate, exercițiile capătă și o componentă de rezistență, prin creșterea vitezei mișcării împotriva apei.
Numărul de ședințe și ritmul lor depind de afecțiune și de stadiul recuperării. De regulă, hidrokinetoterapia este introdusă cât mai devreme permis de starea plăgii operatorii sau a articulației, tocmai pentru a preveni pierderea suplimentară de mobilitate și forță în perioada de imobilizare. O sinteză a studiilor clinice pe această temă arată că fizioterapia acvatică introdusă precoce după intervenții ortopedice nu crește riscul de complicații la nivelul plăgii, comparativ cu recuperarea exclusiv pe uscat (Villalta și Peiris, Archives of Physical Medicine and Rehabilitation, 2013).
Hidrokinetoterapie sau kinetoterapie pe uscat
Ambele programe folosesc mișcare activă pentru recuperare, dar diferă prin momentul în care sunt recomandate și prin încărcarea pe care o presupun pentru articulație.
| Aspect | Hidrokinetoterapie | Kinetoterapie pe uscat |
|---|---|---|
| Încărcare pe articulație | Redusă, datorită flotabilității apei | Completă, egală cu greutatea corpului |
| Moment recomandat | Faze incipiente post-operatorii sau când încărcarea completă nu este încă permisă | După ce articulația tolerează greutatea corpului |
| Sprijin în timpul exercițiului | Permanent, oferit de apă și de kinetoterapeut | Progresiv redus, pe măsură ce echilibrul revine |
| Rol în programul de recuperare | Etapă de tranziție dinspre imobilizare | Etapă de consolidare a forței și mobilității |
Trecerea de la una la cealaltă nu este obligatorie pentru toți pacienții, dar la FIZIONOVA este frecventă în recuperările post-operatorii complexe, unde hidrokinetoterapia pregătește articulația pentru efortul mai solicitant al exercițiilor pe uscat.
Cui i se recomandă hidrokinetoterapia
Hidrokinetoterapia este recomandată în special în situațiile în care mișcarea activă este necesară, dar încărcarea completă a articulației nu este încă posibilă:
- recuperare articulară în fazele incipiente, după protezare de șold sau de genunchi ori după alte intervenții ortopedice;
- recuperare postoperatorie la nivelul umărului, când mișcarea activă pe uscat este limitată de durere sau de restricțiile chirurgului;
- situații în care încărcarea completă a membrului afectat nu este încă permisă de medicul specialist;
- tranziția dinspre imobilizare către un program de kinetoterapie pe uscat;
- cazuri în care durerea sau greutatea proprie a corpului limitează prea mult mișcarea pe uscat.
Este cazul, de exemplu, al unui pacient care nu poate încă sprijini greutatea corpului pe piciorul operat, dar are nevoie de mișcare activă pentru a preveni rigiditatea articulară. În apă, acest pacient poate începe mișcarea mult mai devreme decât ar permite-o recuperarea pe uscat. Situația este similară la o persoană în vârstă, imobilizată o perioadă mai lungă, la care efortul pe uscat presupune și un risc de cădere pe care sprijinul oferit de apă îl reduce considerabil.
Ce rezultate poate aduce și care sunt limitele ei
Folosită la momentul potrivit, hidrokinetoterapia menține și redă mobilitatea articulară în perioada în care mișcarea pe uscat nu este încă posibilă. Previne rigiditatea și pierderea de forță asociate imobilizării prelungite, fără a suprasolicita articulația aflată încă în recuperare. La persoanele cu osteoartrită de genunchi sau de șold, o sinteză Cochrane a mai multor studii clinice arată că exercițiile în apă reduc ușor durerea și cresc ușor calitatea vieții, pe termen scurt (Bartels et al., Cochrane Database of Systematic Reviews, 2016).
Hidrokinetoterapia nu înlocuiește, însă, programul de kinetoterapie pe uscat. Pe măsură ce articulația tolerează greutatea corpului, exercițiile se mută treptat pe uscat, unde condițiile se apropie de activitățile zilnice reale. Rezultatele obținute în apă pregătesc această tranziție, dar nu o pot înlocui complet.
Momentul potrivit pentru începerea ședințelor este stabilit de medicul specialist, în funcție de stadiul cicatrizării și de recomandările echipei chirurgicale. Introducerea prea devreme sau prea târzie a hidrokinetoterapiei poate afecta ritmul general al recuperării.
Primul pas către recuperare
Dacă vă aflați în primele săptămâni după o intervenție ortopedică sau aveți o afecțiune articulară care nu permite încă mișcare pe uscat, discutați această opțiune la consultația inițială cu medicul specialist. Acesta stabilește dacă hidrokinetoterapia este potrivită pentru stadiul dumneavoastră și o poate integra într-un plan care include, ulterior, kinetoterapie pe uscat sau fizioterapie.
